Senatorul Bîca a susținut inițiativa pentru modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal dezbătură și aprobată în Senat deoarece  se va elimina prezumția de rea-credință a proprietarilor care nu au depus raportul de evaluare a clădirii.

În această săptămână, în Senat, în calitate de primă cameră sesizată, s-a dezbătut și aprobat Legea 451/2021 – propunere legislativă pentru modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. 

 Conform prevederilor propunerii legislative, impozitarea clădirilor neredizențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice și juridice se va realiza doar prin notificarea prealabilă cu privire la obligativitatea efectuării reevaluării imobilelor. Astfel, se revine la normalitate, iar aplicarea unor sancțiuni atipice prin cote majorate se va putea realiza doar în condițiile în care se constată reaua-credință a contribuabilului. 

 Ce prevede legislația actuală? 

  1. Potrivit prevederilor din Codul fiscal, impozitul pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, care nu au fost dobândite sau construite în ultimii 5 ani anterior anului de referință, se face prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% asupra valorii rezultate dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat și depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință. Dacă raportul de evaluare se depune după primul termen de plată din anul de referință, acesta produce efecte începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor. Dacă proprietarul persoană fizică omite efectuarea raportului de evaluare a clădirii, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform prevederilor referitoare la clădirile rezidențiale. 
  1. În mod similar, în ceea ce privește impozitul pe clădirile nerezidențiale, persoanele juridice în proprietatea cărora se află acestea, au obligația actualizării valorii impozabile a clădirilor o dată la 5 ani, pe baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință. Dacă raportul de evaluare se depune după primul termen de plată din anul de referință, acesta produce efecte începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor. Dacă proprietarul persoană juridică omite efectuarea raportului de evaluare a clădirii, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 5% asupra valorii impozabile determinate conform prevederilor referitoare la clădirile rezidențiale 

 Ce se modifică? 

Măsurile prevăzute la literele a) și b) se vor aplica doar cu condiția înștiințării prealabile a proprietarilor de către organul fiscal local, adică direcțiile de impozite și taxe pentru persoane fizice și/sau juridice. Astfel, modificarea legii în sensul înștiințării prealabile a acestora, este aptă să evidențieze dacă neîndeplinirea obligației legale este rodul relei-credințe a proprietarului ori este efectul unei omisiuni rezonabile, datorate intervalului mare de timp la care proprietarii trebuie să facă demersurile pentru reevaluarea clădirii și să depună la organul fiscal local raportul de evaluare. 

Modalitatea concretă prin care se va face înștiințarea poate fi atât în scris cât și prin mijloace electronice (telefax, poștă electronică, alte mijloace electronice) ce asigură transmiterea textului actului, dacă proprietarul a indicat organului fiscal local datele corespunzătoare în acest scop. 

În situația în care organul fiscal local nu îndeplinește obligația de înștiințare prevăzută în inițiativa legislativă, proprietarul clădirii va datora impozitul la valoarea reflectată în ultimul raport de evaluare depus de acesta. 

 „Am susținut inițiativa legislativă dezbătură și aprobată în Senat deoarece consider că se va elimina prezumția de rea-credință a proprietarilor care nu au depus raportul de evaluare a clădirii, cu consecință imediată a sancționării acestui comportament considerat culpabil, prin aplicarea unei cote de impozitare mult mai mare. O astfel de măsură este adecvată și proporțională cu sancțiunea aplicabilă proprietarilor care, în urma unei astfel de înștiințări, vor rămâne în pasivitate și nu vor efectua demersurile necesare pentru stabilirea valorii impozabile a clădirii.  

De asemenea, sunt de părere că relația dintre autoritățile publice și mediul de afaceri se va consolida datorită înștiințărilor și atenționărilor ce vor fi trimise către mediul de afaceri despre consecințelor legale în cazul rămânerii în pasivitate.” Iulian-Mihail Bîca, senator.